Îi rănim pe cei pe care ar trebui să îi iubim cu tot sufletul. Nu-i mai răni, iubeşte-i!

Posted on 11

O rană azi, una mâine, două peste o săptămână, înseamnă durere în zile, în ani sau vieți, o dată pentru tine, o dată pentru ei. Cuvântul e o săgeată care poate străpunge dur sau poate ocoli firav inima unui prieten, mamă, fiică sau fiu. Când fapta e făcută şi vorba a fost spusă, să mai repari e greu. Învață să îi iubeşti decât să îi jigneşti, învață să nu țipi căci nu te mai auzi şi te îndepărtezi, învață să nu uiți să-nveți din ieri, iar furia s-o alungi când vrea să vină cu Iubire…Iubeşte azi, şi mâine, şi mereu…

share

Fie ploaie, fie soare, eu îi zâmbesc şi o iubesc de dimineață până seara şi-apoi o noapte întreagă în vise…

Posted on 10

O nouă zi ți-e dată, dragă suflet! Deschide ochii încet în zorii ei, priveşte-o adânc cu iubire şi admirație. E ziua ta în care poți şi vrei în ciuda ploii de afară, e ziua ta din viață chiar şi cu vânt şi frig! Când zic că poți, această zi ți-e dată să te aducă acolo unde zici şi faci, căci fapta ta e pasul, fă pasul înainte. E ziua în care mergi acolo unde-ți spune sufletul, nu şi gândul, nu şi spaima! Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te! aşa cum zice El, altfel, e o zi pierdută! Să te trezeşti fie şi din coşmar şi să priveşti în sus să-i mulțumeşti de Dar! Ca să fii răsplătit să te închini şi pentru ei, pentru întreaga omenire, că e o nouă zi în lume cu bune şi cu rele. Cu nasul sus, om drag, păşeşte cu încredere, mereu vei fi protejat dacă îți păstrezi credința şi bunătatea-n suflet! Fie ploaie, fie soare, zâmbeşte-i şi iubește-o de dimineață până seara şi-apoi o noapte întreagă în vise…e ziua ta din viață!

share

Te-am ignorant, te-am supărat, te-am arătat când trebuia să te ascund cu o îmbrățișare… Iartă-mă!

Ploaia îmi vorbește prin geam. Tu..tu..tu..tutu… Parcă-mi vorbește despre tine! Tu..tu…tutu…Sunt o aiurită înzestrastă să plâng în hohote, și să râd în hohote, și să arăt sau să nu arăt lumii ceea ce simt. Tu..tu..tutu…Eu așa aud ploaia. Ploaia arată spre mine…tu, tu, tuutuu… Indiferentă la tonul ei insistent de parcă mă trage la răspundere, iau cana cu ceai, lavandă și puțină mentă în ton cu răcoarea de primăvară și rămân neatentă la intențiile ei. Tu…tu…tutu…Sorb admirând mirosul de flori calde, parcă îmi ajunge drept în suflet. TU…TU..TUTUTUTUTU…

S-a pus ploaia pe geamul meu sau pe sufletul meu. Așa e! Ai dreptate! Pe sufletul meu. Mult timp a trecut de când nu l-am mai răsfățat cu o cană cu ceai de flori calde…

Acum înțeleg mesajul ploii… Te-am ignorant, te-am supărat, te-am arătat când trebuia să te ascund cu o îmbrățișare… Iartă-mă! Te-am umilit cu fapte, te-am necăjit cu vorbe, te-am murdărit cu noroi de la oameni care nu iubesc și n-au iubit nimic niciodată. Iartă-mă! Te-am aruncat în părți întunecate și te-am uitat acolo căci n-am mai putut să mă întorc devreme la tine de frică și-apoi ai devenit așa, nepregătit să te întoci de unde ai fost. Te-am scos afară în văzul tuturor și apoi ei ce-au crezut, că-i loc de joacă cu ceea ce te ține viu, cu ceea ce te face ființă, cu ceea ce te scoate din grămadă, grămada cu noroi și fără creier.

Iartă-mă! Te voi îmbrățișa zilnic în miez de zi, te voi proteja cu lumină, te voi asculta pe ploaie și pe soare, te voi lăsa ca tu să-mi șoptești ce trebuie pentru mine ca să trăiesc ca ființă, ca să rămân tot vie. De astăzi, ploaia ne va reuni mai mult ca nicioadată și tu, suflet drag, nu vei mai suferi de nimeni nicicând.

Ploaia s-a oprit, eu mi-am mângâiat sufletul gustând ultima gură de ceai și îmbrățișându-l ținându-i de cald pe răcoarea primăverii…

share