Când nu asculți, nici nu auzi, nici nu mai vezi…

Ascultă! Trebuie doar să asculți!
„Ar trebui să mă opresc pentru o secundă şi să inspir… „

Adânc, tot mai adânc…

„Ar trebui să mă aşez pentru o secundă şi să renunț la alergat!”
Tic, tac, tic, tac…
„Ar trebui să-mi trag răsuflarea şi să stau!”

Inspiră…
„Ar trebui să fac asta acum şi nu mai încolo!”

Priveşte…
Trebuie doar să asculți!
Ar trebui – te duce de colo şi de dincolo tot în colo…Trebuie doar să asculți!

Amânăm momentul, ne-a obosit sufletul, iar îngerul tot ne vorbeşte! Alergăm întruna, fără oprire, înapoi şi înainte, dar nu ne aşezăm o clipă să oprim timpul. Trupul ți-a amorțit! Din trecut şi până în viitor, din viitor înapoi în trecut, depăşim semnul STOP ÎN PREZENT. Ne-a obosit sufletul, iar îngerul tot ne vorbeşte!

Acum, stai! Trebuie să te asculți! E pe umărul drept şi-ți şopteşte ceva! Ascultă! Are grijă de tine să nu treci prin viață fără un scut de iubire şi o îmbrățişare în avans când vei veni din nou în goană fără puteri de colo şi de dincolo. Acum, STOP ÎN PREZENT!

Amânăm momentul, ne-a obosit sufletul! Îngerul ți-a vorbit, tu nu ai auzit, acum, e prea târziu! Timpul a trecut! Îngerul te îmbrațisează, dar e prea târziu…timpul a trecut…tu nu te-ai oprit…

Opreşte-te! Acum, stai! Ascultă-L! Iubeşte-L! Iubeste-Te! Iubiți-vă! Timpul tău e ACUM!

share