Din iubire ne naștem, pentru iubire trăim și murim iubindu-ne viața sau plecăm cu păcat și amăgire…

Posted on 8

Iubirea nu cere bandaj, ea vindecă răni, nu provoacă durere, ea transmite fiori… E ca și când în lispa ei, ai fi furat soarele și ai fi ucis planeta întreagă cu tot cu tine.

Iubirea înseamnă să fii bun, să ajuți luna să strălucească mai tare în miez de noapte deși e nor și întunecat. Înseamnă să aduci ploi de înnoire în mijlocul secetei, să îmbrățișezi un copac și-apoi, să privești către stele. Pune-ți o dorință! Să fii iubire…

Închide ochii! Cum e iubirea ta?

E lipsa furiei, a grijilor și a durerii. E ca și când o floare se pregătește să se deschidă în mijlocul lui ianuarie și să topească din nămeți. E lipsa urii, a minciunii și a răutății. E ca și când toți ne-am afla într-o grădiniță de primăvară și-am inspira adânc. Inspiră…

Suntem iubire!

De ce să minți când adevărul te învață? Cum să urăști sau să trădezi când ura și trădarea te omoară încet, încet?  De ce să ceri când poți să dai când Dumnezeu îți dă ca să primești și să o oferi? Cum să rănești și să înșeli speranțe când te condamni la moarte singur și sigur? De ce să țipi când poți să mângâi așa cum îngerul tău face?  Iubirea nu e târg și nici o glumă proastă, e hrană pentru tine… Hrănește-te echilibrat…

Iubirea se sărbătorește în fiecare zi! Tu ești iubire de când Dumnezeu te iubește! Iubește-l zi de zi, dar și pe tine și pe ei! Iubeste, dar renunță la păcat!

Iubirea nu e falsă, ea se simte!

Pentru tine, suflet, iubirea se adâncește în ființă până ajunge să te învețe să trăiești! Dacă-i permiți…
Cum?

Întreabă-te unde e! Vezi dacă ai răspuns.

share

Superioritatea este lipsa bunului simț  față de Dumnezeu și amăgirea propriului suflet într-un rai inexistent.

Posted on 8

Sunt oameni care te privesc de sus chiar daca sunt mici de înălțime.
Sunt oameni care nici nu te privesc de la înălțime la cât de lungă e distanța lor.
Sunt fețe mici și mari umbrite de aparențe ale unei clase ridicate material și machiavelnic, o societate necunoscută de uman și bunătate, e doar dispreț.
Sunt oameni care calcă peste oameni cu toată greutatea sufletului lor și strâng în pumn până la sânge inima până rămâne în urmă sânge închegat și apoi trec mai departe fără milă.

Sunt acei oameni care se nasc și nasc la fel oameni fără să simtă că toți suntem la fel. Sunt acei oameni care din ură traiesc fără să iasă din coșmaruri eterne doar dacă înțeleg că lecția divină este să fii umil, că trup, și suflet, și spirit, și pe acest pământ, toți suntem la fel.

Sunt acei oameni care n-au iubire nici pentru ei, nici pentru tine, nici pentru Dumnezeu și trăiesc amarnic în raiul lor inexistent.

Să-ți fie milă, să-i ocolesti, să-ți ții inima departe de furia lor. Te vor atinge în chip și fel numai să ajungi  ca ei căci prea puțini sunt cei ca tine. Să te îndrepti mereu spre raiul tău adevărat prin Dumnezeu. Să fii umil cu tot sau cu nimic pentru că lipsa bunului  te îndepartează de bucurie si îți ucide sufletul în cel mai aspu iad.

share

Aş plânge o zi, o lună, un an, apoi, aş fi fericita o sută

Posted on 9

Aş plânge…în râuri…ar curge lacrimile numărate pe secundă și-apoi le-aș strânge să le îngrop definitiv! Aș plânge… un an, apoi aș fi fericită o sută!

Sunt oameni pe care îi iubeşti din tot sufletul şi pentru care ți-ai plange toate lacrimile tale! Sunt oameni care-ți fură lacrimi şi te obligă să te răneşti! Sunt lacrimi care curg din nedreptate și-apoi se strâng în amintiri. Sunt lacrimi care care cad din dor și nu se mai opresc. Sunt lacrimi cât roua dimineții, cât picătura cerului, a ploii, cât să-ți umple chipul din dragoste, din bucurie, din surâsul șoaptei calde a prezenței. Sunt oameni pentru care plângi de fericire și șterg și nedreptatea, și dorul, și rana și se unesc în ploaie cu liniștea. Sunt rare lacrimile liniștii, sunt numărate lacrimile bucuriei, sunt adunate cu cele reci. Când Cerul varsă lacrimi e prea târziu. Tu ce alegi?

O lacrimă vorbește, mai multe lacrimi țipă și neoprite ele te îneacă.

E lacrima iertării, acum de fericire să verși o lacrima în cinstea ta!

Să plângi de fericire sau să rămâi înecată de lacrimile tale. Tu ce alegi?
Atinge-ți lacrima, atinge-ți sufletul, și numără. Tu câte lacrimi o să mai verși? Tu ce alegi? Să fie calde sau să fie reci?

share