Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Știa că e mințită, dar tăcea…

Posted on 9

Știa că e mințită, dar tăcea… Acundea în adâncul inimii un fior nemuritor gata să îi spulbere ultima picătură de încredere. Știa că și dacă va vorbi se va pierde toată liniștea mincinoasa dintre ei. Știa că dacă va răspunde lui cu aceeași monedă va fi sfârșit și va durea mai mult decât putea suporta adevărul nespus, adevărul ascund. Îl privea neputincioasă nevinovat fiind în sinea lui aruncând în mijlocul sufletului săgeți amare care duceau tot acolo. La sfârșit! Până într-o zi, când minciuna spusă aduce adevarul așteptat și nevoia de recunoaștere. Dar ea nu exista! Și parcă săgeata amară atingea și mai tare durerea…

Dacă te-a mințit o data, te va mai minți! Și dacă nu recunoaște, te va mai dezamagi! Și dacă nu-i pare rău, te va mai durea…

Acum, că tot cunoști durerea, adună săgețile până la final și vezi dacă reziști sau înfinge-o tu, drept in inimă o data pentru totdeauna și îmbratisează adevarul tău cu ultimele lacrimi!

Ce nu știe el că lacrimile tale se vor transforma în petale, iar săgețile lui se vor întoarce în inima lui înzecit cu tot cu adevăruri nespuse. Tu vei înflori, el va regreta, tu nu vei mai fi mintită, el va tânji după adevăr.

Tu l-ai iubit, el nu a știu să vadă! Tu ai crezut în el, el a știut cum să-ți dea drumul la mână în loc să o țină strâns în mâna lui până la sfârșit! Tu ai știut că minte, el n-a știu, acum el știe…

Așa stă scris! Pentru tine, suflet...
share

Nu există comentarii încă.

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conținut protejat!!