Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Atunci când nu te simți în lumea ta, ești doar un străin într-o lume normală

Se ridică încrezătoare și pășeste ușor printre străzile întortocheate. În jurul ei sunt tone de ciment cu aspect de cimitir. În aer, se resimte un miros insuportabil de combustibil  care parca îti îngreunează respirația… pomii sunt triști sub valul de fum, iar  florile se scald în minunea ploii. Cerul e înfuriat. Respiră greu, isi duce mana la piept pentru a-și mângâia durerea. Se asează din nou pe iarba, nu-și poate continua drumul.

-E atat de rece și umedă. Inima bate nebună. Tic, tac, tic, tac. Hai că am înnebunit. Parcă o aud, o simt, o văd…

Un sunet asurzitor se aude din departare… I se oprește respiația. E el, chiar el, neașteptat de tânăr, de frumos, de luminos.  Acum inima stă să mai bată…E liniște, mult prea liniște, doar el mai țipă duios…Ea rămâne nemișcată….

Dincolo de tristete, mereu, dar mereu se ascunde acea fericire adorată, acea strălucire mirifică, acea portiţă de evadare gata să te conducă pe cele mai înalte culmi ale extazului, ale regăsirii şi înţelepciunii. Estela ridică privirea pierdută printre râurile de lacrimi, dar tot rămâne nemişcată. Deasupra ei se aşează o umbrelă, i se întinde o mână puternică, gata să o scoată din toata hărmălaia.

Așa stă scris! Pentru tine, suflet...
share

Nu există comentarii încă.

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conținut protejat!!