Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Când gândurile nu se mai opresc, ori înnebuneşti, ori iei o decizie…

-Cum eşti?

-Sunt? Nu sunt!

-Dar unde eşti?

-Undeva unde…Unde sunt?

Se întâmplă ca bătăile inimii  să se transforme în aritmii, iar suflul vieţii în sufocare. Şi atunci te îndrepţi uşor fie spre nebunie, fie spre o decizie. Întâlneşti oameni, trăieşti fapte, descoperi clipe. Şi-aşa eşti pus în faţa faptului neînţeles. Cum? Căutând ce-ai pierdut, tânjind după ce-ai trăit şi n-ai trăit, suferind ceea ce n-ai aflat.

-Undeva, unde?

-Aici, dar nu sunt eu. E o faţetă a timpului speriată de viaţă şi nepricepută în iubire. Sunt o parte din ceea ce nu cunosc.

-Şi atunci? Te vei pierde sau vei rămâne?

-Mă voi pierde sau voi rămâne. Voi înnebuni sau voi decide să nu! Şi-atunci voi înfrunta frica şi voi începe să descopăr iubirea pe care o merită…

Iubirea de oameni ne sperie, frumosul din oameni ne face să tresărim, gesturile de admiraţie ne cutremură, căci raritatea acestor fiinţe ne îngrijorează traumele şi reţinerile. Şi-atunci alegi, fie să înnebuneşti în întunericul gândurilor, fie să te decizi să accepţi iubirea fără de care bătăile inimii încetinesc până la moarte.

-Am decis…Voi rămâne până la moarte!

 

Așa stă scris! Pentru tine, suflet...
share

Nu există comentarii încă.

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conținut protejat!!