Stău aşezaţi faţă în faţă ca la o confruntare metafizică aproape de război. Privirile lor sunt curentate de conexiunea energiilor de dincolo de trup. Se pătrund până în adâncul minţii şi îşi şoptesc prin gânduri fericirea apropierii sufletelor nerăbdătoare să se îmbrăţişeze. Pulsul se zbate la fiecare răsuflare, iar corpurile se pregătesc să-i dea frâu liber desfrâului. Sunt încătuşaţi de reacţia umană, însă în visele lor se trezesc uniţi şi libertini, neînfricaţi şi apăraţi. Ea e gata să revină în încăpere şi se întinde uşor spre cana cu ceai, de data aceasta iasomie şi puţină mentă. Sincronizarea e perfectă, el ar mai sta, dar îi preia mişcarea. Ajung să-şi soarbă împreună gusturile intense de ceai aburind. Numai liniştitoare nu mai e acum iasomia, căci inimile lor au luat-o la galop şi-acum ajung să se îmbrăţişeze în planul fizic. E dependenţă, dependenţa chimiei analgezicii şi înfiorătoarea clipă de extaz. E dependenţa euforiei şi pasiunii de care nu te poţi desprinde fără să o laşi să te conducă pe cele mai palpitante culmi. Şi-acum ei s-au transpuns în stele şi în lună, într-o noapte senină. Iar ziua, ziua revine cu o nouă dependenţă, mai mare, mai de neînţeles. El a plecat, ea a rămas! Şi-acum?
-Măreşte doza!
-Cum?
– Mai ia nişte ciocolată!
Ce părere ai?