Se întâmplă ca norii să acopere soarele și să umbrească cu dor. Se întâmplă ca ploaia să cadă mărunt și să ne placă mângâierea lui. Se întâmplă ca picăturile să se adune în șiroaie pe cărări adânci de suflet și să se împiedice de furie…Iar dorul se pierde odată cu ea…Să plângi cu tot sufletul în toate anotimpurile de dor căci fuge…
Cred că toți trăim dorul, dar să nu uitați, trăirea dorului e unică. Un dor ca al meu nimeni n-a avut, un dor ca al tău, nimeni n-a trăit. Căci rău e cu dor, dar mai rau e fără dor, căci dorul ne ține vii pe fiecare în parte.
Așa stă scris! Pentru tine, suflet...
Ce părere ai?