O cană cu ceai în dreapta, miros de lavandă şi zgomot în lume…

Pierdută în zare, necunoscută de fapte, nepricepută în mânie, dar vie în iubire…Ea crede că totul e aşa cum stă scris, ea crede că tot ce-i bun va aduce bine şi că tot ce-i rău se va distruge până la cel mai adânc nivel de sălbăticie. Ea crede că lumea-i mai sufletistă decât pare şi că voia lui Dumnezeu ne păzeşte paşii. Şi totul e aşa cum nimeni n-ar fi crezut vreodată, mai rece şi mai caldă în acelaşi timp căci totul în lumea aceasta se plăteşte cu sânge albastru, cu ore din viaţă, cu inimi de gheaţă. Totul! Dar ea crede, crede că omul e bun şi că va fi mai bun odată cu tine…Ea crede că astăzi îi e dat să plângă de nedreptate şi revoltă, ca mâine să poate merge mai departe pe un drum mai sigur şi stabil. Şi a plecat, demnă şi mândră ştiind că viaţa e un vulcan divin, se aprinde şi se răceşte cu fiecare zi altfel…Şi a plecat…pe drumul ei neştiutor de-o viaţă nouă…