Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

O fărâmă de curaj…

– Cine te crezi tu să-mi controlezi viaţa? Ţi-am zis, totul s-a terminat între noi! Cândva, mi te-am dăruit cu totul, fără să mă gândesc la ce e acum! Ţi-am dăruit cu totul viaţa, sufletul meu, fără să cred că voi rămâne eu fără viaţă! Ce înțelegi tu prin iubire!!?? Unde e iubirea aia pe care doar mi-am imaginat-o atâta timp lângă tine? Au trecut ani fără să guști măcar din iubirea pe care ţi-am purtat-o și ţi-o port cu greu căci doare!? Când o să înțelegi că tot ce-mi oferi sunt lacrimi de dor când lipsești cu zilele şi frustrări când uiți să apari în cele mai importate momente din viaţa mea!? Cât să mai ducă un om care s-a uitat pe sine gândindu-se la tine!? Şi tu? Tu m-ai pierdut fără să simţi măcar chiar daca ţi-am dat atâtea motive să vezi cât de nefericită sunt. Cum?

Vocea îi tremură, iar ochii îi plângeau pe inimă.

-Estela, îmi pare rău! Mai dă-mi o șansă! Doar una!Cu toţii greşim, dar pentru asta există iertarea, nu?

Neputincios, se apleacă în semn de regret la picioarele ei. Prea târziu pentru suferinţa ei. Îl împinge de parcă ar fi inexistent, dar existent totodată.

-O șansă!? Câte șanse n-au trecut pe lângă tine fără să le vezi, fără să le simţi, fără să profiți de șanse! Eu am pierdut timp! Şi m-am pierdut de timp. Şi acum, cum să-l mai recuperez știind că totul a fost în zadar! Orbită de iubire, ţi-am oferit iertarea trăind aşa, mai singură ca niciodată.

-Am greșit! Sunt bărbat. Iartă-mă, mă voi schimba. Ce vrei să-ţi mai spun?

Îşi duce mâna la cap bulversat şi confuz la întrebările ei. Erau tăioase, chiar dacă blândeţea din vocea ei era nelipsită, Estela izbucnise greul ei interior.

-Ai greșit!? Doar ai greșit!? Eu am greșit crezând in tine! Dacă esti bărbat îţi dă dreptul să calci suflete în picioare. Învinovăţindu-mă, lăsând frustrarea să-mi pătrundă în oase, lasându-mi teama să-mi distrugă curajul. Oamenii nu se schimba cu una cu doua! Oamenii nu se schimbă dacă nu-şi doresc asta! Şi tu ai avut atâtea ocazii să o faci! E târziu, prea târziu! Am obosit, Angel! Gata! Nu mai pot eu acum să te ascult!

Amărâta si abia daca mai ținea frâu lacrimilor aleargă spre o portiță de ieșire! Voia sa fugă din faţa lui, din umilința la care s-a supus! Voia să uite că a avut loc acest episod amar, la fel de amar ca toți cei 7 ani de căsnicie! În liniștea ei se aude un zgomot, e asurzitor de dureros… e neliniștea viselor ei prăbușite, al golului ei de iubire neîmplinită, al dorului ei atat de mare. Inima ei e împărțită în bucăți de știclă cenușie, nu-i vezi furia, ura și disperarea! Ea e aici pe jumatate, jumatate din ce a mai rămas în urmă deziluziilor și regretelor.  Jumatate a rămas la el. În ea, iubirea a rămas aceeași, nemarginită și necondiționată.

Ramane nemișcată cu aceeași liniște, cu același glas firav, cu același chip de înger, dar zdrobită pe dinăuntru.  Ramane fidelă iubitului ei atât de iubit de ea! Angel a rămas în urmă mut, tot credea că Estela va ceda discuției așa cum a tot facut-o de-a lungul situaţiilor la care a supus-o nemilos.

Se așează prăbuşită pe iarba udă şi lasă lacrimile cerului să se unească cu șiroaiele dinlăuntrul sufletului ei. Norii cenuşii deasupra-i sunt martori, vântul o mângâie, iar picăturile reci și repezi îi udă corpul fragil, lipsit de forţă, vlagă. În întunericul ploios, un felinar luminează pal zbuciumul ei interior.

Așa stă scris! Pentru tine, suflet...
share

Nu există comentarii încă.

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conținut protejat!!