Îşi şterge ultimele lacrimi cu palmele tremurânde. Se priveşte în oglindă şi-şi mângaie ochii luminaţi. E atât de frumoasă chiar şi răscolită. Îşi arajează părul răvăşit, îşi zâmbeşte în colţul gurii apoi începe să râdă în hohote. Se îndreaptă spre bucătărie.
Sunt zeci de ani trecuți prin veșnicie și iubire în pași mărunți de bucurie și fiori de blândețe…Suntem tineri și ridați în același timp de timp si îmbrățișări. Amorul nostru există și-acum în zorii dimineților cu soarele pătrunzător în sufletele noastre somnoroase,
Așa e cu viața…așa e cu noi….Astăzi, s-a prăbușit o casă, mâine se construiește un castel… Astăzi, învățam să visăm, mâine realizăm vise. Astăzi, ne prăbușim în abisuri, mâine ne împiedicăm de curaj și mergem mai departe…Astăzi, câștigăm, mâine, suntem câștigați…Căci viața înseamnă totul și totul poate fi nimic în viață.
Suntem noi…Eu şi cu tine, tu şi cu mine împreună! Suntem noi…
Suntem privire, suntem şoapte, suntem arome şi fiori. Suntem gânduri şi emoţii, atingeri şi speranţe, suntem un vis frumos. Suntem coşmar în ceas de noapte şi tresărire în inimă atunci când ne rănim.
TIMPUL nu vindecă, timpul aduce noi amintiri menite să le facă pe altele uitate de TIMP, dar nu vindecă…TIMPUL se mai bucură de noi oameni veniți să înlocuiască umbra celor rămași în urmă, dar rămân tot acolo, umbrele TIMPULUI trecut.
Pierdută în zare, necunoscută de fapte, nepricepută în mânie, dar vie în iubire…Ea crede că totul e aşa cum stă scris, ea crede că tot ce-i bun va aduce bine şi că tot ce-i rău se va distruge până la cel mai adânc nivel de sălbăticie.
Atinge luna, atinge luna atunci când vrei pentru că poți Atinge-ți inima, atinge-ți sufletul cu vise și cu visuri, cu șoapte și miresme, cu vești și povești, cu speranțe și iubiri. Alungă ceasul și crede că timpul te-ndrumă către nori mai aproape de lună.
Se întâmplă ca norii să acopere soarele și să umbrească cu dor. Se întâmplă ca ploaia să cadă mărunt și să ne placă mângâierea lui. Se întâmplă ca picăturile să se adune în șiroaie pe cărări adânci de suflet și să se împiedice de furie…Iar dorul se pierde odată cu ea…Să plângi cu tot sufletul în toate anotimpurile de dor căci fuge…
Astăzi, râdem… Râdem de tot și nimic, dar rândem căci râsul e sănătos, e ceea ce sufletul cere când nu mai poate să ducă. Astăzi, rândem de toți ce au râs când n-au crezut în tine și n-au văzut că poți să râzi.
S-au întâlnit banal, s-au comportat banal și iată, acum ei se iubesc…
Noi suntem iubirea și pentru iubire am putea spune că murim. O moarte lentă, dar sigură căci murim de dor, murim de spaimă, murim de nevoie.